Întoarce-te și spune-i;
Aude agasantul sunet de fluier, care nu se mai oprește;
Percepe mirosul de combustibil fosil, huilă mai precis;
Simte doar unicul mușchi din corp, neistovit niciodată, precum bătăile micii tobe din copilărie;
Deschide ochii, însă pe jumătăți, pupilele se dilată până realizează că locomotiva se deplasează în sens invers mersului de cangur;
O poză cu ei doi se regăsea în palma sa,
Sau cel puțin erau doi. Cu siguranță era unul.
Pe fundal un alt zgomot substituie țiuitul;
Era un radio Oltcit;
Era The Motans;
Era Înainte Să Ne Fi Născut.
Leave a comment