DramaticRealism magicTragic

Ultima zi de singuratate … în doi

Share
Share
()

El și ea stau la masă. Ea așază frumos paharele, farfuriile, tacâmurile și așază și un buchet mic cu flori mov și verzi în centru.

Îi zâmbește suav și ochii i se luminează pe sub ochelari zicând:

– Nu ai mai trecut de mult pe la mine. Îmi era dor să luăm masă împreună. Am făcut mâncarea ta preferată : pește cu legume pe grătar. Și ca desert am făcut tort.

Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă albastră, părul castaniu încă des îi cădea ușor pe umeri, iar în picioare purta cu elegantă o pereche de pantofi negri.

Se ridica des de la masă și mergea la bucătărie de unde tot aducea bunătăți. Se uita la pereți cu emoție și liniște. Zilele trecute îi păreau așa posomorâți și ingălbeniți de trecerea timpului , însă azi îi privea cu respect și recunoștință. Fiecare pată, fiecare urmă are în spate o amintire….și ce amintiri!!!… toate superbe.

Din când în când se oprește ținându-se de pereți… parcă pierzându-și răsuflarea de emoție.

Atinge încet , cu degetele îmbătrânite de timp, pozele cu nepoții și strănepoții de pe hol. Se simte așa norocoasă cu atâtea amintiri. La unele se oprește și parcă se simte teleportată în acel moment și își aduce aminte fiecare detaliu și chicotește încet. Când ajunge la poza băiatului, o sărută ușor oftând, o mângâie tremurând puțin și o lacrimă îi apare pe obraz.

O șterge repede și merge sprintenă spre el.

Este așa emoționată. Nu credea că o să mai fie vreodată așa emoționată. Și durerea de spate îi trecuse. Alerga între bucătărie și sufragerie …de parcă avea 60 de ani. Râde singură:

– Auzi la mine… 60 de ani. Am și uitat vârsta aceea. Nici nu aveam strănepoții atunci.
Să îți povestesc despre ei. Au crescut așa mari și frumoși. Și nepoții tăi…vai câte poveșți am. Dar toți sunt bine…chiar foarte bine.

Se așază la masă. Mănâncă încet bucurându-se de prezența lui. Atâtea seri mâncase singură că uitase cum este să fie cu el. Calcula acum în gând că a fost mai mulți ani singură, după ce please el, decât fusese cu el. Este așa frumos… nu s-a schimbat deloc. El nu zice nimic, însă zâmbește , o ascultă și o atinge ușor pe mână.

– Tu parcă nu ai îmbătrânit deloc … chiar arăți ca la 63 de ani, când te-am văzut ultima dată.

El râde cu poftă, se ridică de pe scaun, pornește radioul pe un post cu muzică . O melodie superbă de vals se aude și el îi întinde mâna invitând-o la dans.

Ea își scutură emoționată firimiturile de pe fustă și se simte aproape fâstâcită.
A fost așa de singură atâția ani și este așa de fericită. Mâinile lui se așază ușor pe mijlocul ei și simte cum plutește ușor prin încăpere condusă de el. Lăsă ușor capul pe pieptul lui, așa cum făcea în trecut, și simte cum totul….totul dispare. A uitat și de medicamente…de tot. Se așază pe canapea . El nu îi dă drumul mâinilor și ea nu le retrage. Îi povestește despre copii, nepoți, strănepoți și îi înșiră toate pozele povestind fiecare moment de la care el a lipsit. Apoi deschide albumele cu ei și încep amândoi să râdă aducându-și aminte de tinerețe.

– În fiecare duminică am fost la ține, dar nu știu dacă m-ai auzit. Ți-am adus mereu florite tale preferate . Mi-a fost foarte greu, dar am trecut peste toate. Însă acum nimic nu mai contează. Ai venit după mine. Știam eu că o să vii.

Tot la masă au găsit-o nepoții a doua zi când au venit să îi ureze la mulți ani. Doctorii au spus că nu a simțit nimic… murise în timp ce aranja masa .

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

No votes so far! Be the first to rate this post.

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

Despre autor

Share

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Articles
DramaticRealism magic

De azi, se poartă Alb

() Annei Karenina i-a fost predestinat să fie fericită. Dar ea s-a...

FantasyRealism magic

Când doi se ceartă

() De undeva dincolo de timp, Dorința și Disperarea își duceau veșnica...

Realism magic

Scos din pepeni

() Scos din pepeni, Dumnezeu îi goni din Eden. Eva, mândră că...

Realism magic

Peronul 9 și 3/4

() Am alergat spre tren, lăsând abur rece în urma mea. Am...