– Lucifer!
– Da, ce vrei?
– Hai cu tăticul pe pământ.
– De ce?
– Au costruit cel mai mare labirint și vreau să îl încercăm și noi.
– Nu.
– Te rog. Ai văzut că Atena a zis să ne consolidăm relația și să petrecem mai mult timp împreună pentru sănătatea noastră mentală.
– A mea este pierdută de mult … dar cum zici tu. Haide, că nu am chef de discuțîi.
Intră Dumnezeu și Lucifer în labirint și după o zi și o noapte tot nu găseau ieșirea.
– Tată, acum putem să plecăm? Că m-am cam plictisit.
– Bine
Încearcă să zboare, dar nu reușesc. Încearcă să treacă prin pereți… nimic nu mergea.
– Gata? Îți ajunge cât am consolidat relația?
– Ai răbdare, fiule, vom găși o soluție.
Lucifer scoate telefonul:
– Tezeu, frateeeee, ce faci? M-a luat ăl bătrân la o plimbare prin labirint și ne-am blocat. Aruncă și tu mosorul tău și îți rămân dator cu un foc.
Firul auriu apare pe jos și cei doi îl urmează. Însă, în loc să îi ghideze spre ieșire, îi conduce la un cerc. Luci se învârte și se uită în toate părțile, crezând că s-a rupt undeva mosorul, căutând să îl lege la loc. Negăsind nimic, decide ca Dumnezeu să rămână acolo, că îl incetinea, și Luci plecă înapoi de unde a venit, să vadă dacă au cotit greșit undeva.
Dumnezeu se ridică la ceruri și Luci rămâne în propriul iad căutând ieșirea.
Steaua dimineții apare pe cer iar când Luci o va vedea, ieșirea se va arăta. Însă Dumnezeu știe că este greu să privești sus când tot ce poți controla este jos.
Leave a comment