Autoficțiune

Scrum alb

Share
Share
()

Astăzi am văzut un om care semăna cu Brâncuși. Purta cu el o plasă chic de rafie cu nume cunoscut, și trăgea dintr-o țigară deja fumată. Era înalt, voinic, arăta imperturbabil. Părea împăcat cu drumul său. Oriunde ducea acesta. Mai greu cu noi, aceștia ce încă nu ne-am găsit Calea. Calea-Lactee. O fi și-aceasta o cale demnă de urmat? Demn. Ce cuvânt mare. Cine stabilește ce e demn și ce nu e? Pe Brâncuși îl doare-n chiștoc de cuvintele mărețe cu care ne înecăm zi de zi sperând să devenim un nume. Altul. Un nume. Cine stabilește ce înseamnă să ai un nume, în astă lume? Gânduri, păreri, impresii, cu nemiluita. Pace, liniște, acceptare, mai cu țârâita. Ce e viața dacă nu te bucuri de-o țigară fumată chiar la a doua mâna? Scrum.

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

No votes so far! Be the first to rate this post.

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

Despre autor

Share

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Articles
Autoficțiune

Pot să trăiesc

() Îmi iubesc profesia, dar nu îmi plac copiii. Îi văd în...

Autoficțiune

Visele devin realitate

() În fotografia asta aveam 16 ani și așteptam două minuni. Prima,...

Autoficțiune

Familie literară

() Ieri m-am căsătorit cu Scrisul. Mă aștepta la umbră. Într-un decor...