Scos din pepeni, Dumnezeu îi goni din Eden. Eva, mândră că obținuse cunoașterea – fără să știe ce să facă cu ea, dar, vorba aia, mai bine s-o ai decât s-o cauți – și Adam, copleșit de întrebări, neînțelegând ce i se întâmplă, pășiră cu pași mici spre poartă. În urma lor, Dumnezeu rămase pe gânduri dacă nu ar trebui să se izgonească și pe sine, el care, deși putea face și desface totul, lăsase lucrurile să se întâmple altfel decât și-ar fi dorit. Acum rămăsese cu grădina goală și ea nu-și mai avea rostul.
Leave a comment