Realism

Punct și de la capăt

Share
Share
()

Pentru Ana existența a presupus întotdeauna o înșiruire de planuri clare pe care le-a urmărit până la capăt, cu determinare. Așa știa să trăiască, așa fusese nevoită să trăiască că să poată supraviețui. Când rămâi orfan la 15 ani trebuie să-ți dramuiesti fiecare decizie, nu-ți permiți să visezi, nu-ți permiți să riști, pentru că nu există nici o plasă de siguranță, ești doar tu. Chiar și decizia de a se căsători cu Traian fusese mai degrabă luată rațional, bazată mai mult pe argumente decât pe emoțîi: era inteligent, avea simțul umorului, era sociabil, câștigă deja bine pentru vârstă lui, ce să mai – avea potențial.
Ana visa puțin și concret, în timp ce în Traian co-existau în armonie o sumedenie de planuri de viitor în care era investit cu aceeași pasiune și cu aceeași convingere, uneori chiar pe parcursul aceleiași zile: într-unul devenea antreprenor, într-altul apicultor, într-unul pleca să lucreze pe un vas de croazieră, într-un al patrulea investea într-un teren, iar în altele își imagina cum ar fi să intre în politică și să ajungă într-o zi președinte sau de ce nu, să înființeze un nou partid, sau chiar o nouă ideologie care să schimbe lumea.

Trecuseră deja șapte primăveri de când își spuseseră “Da!” la Starea Civilă din sectorul 2. Pe atunci modul asta total diferit de a se raporta la lucruri părea o contrapondere binevenită – Traian avea să o inspire pe Ana să-și acceseze simțul ludic, Ana avea să îl ancoreze mai bine pe Traian în realitatea cotidiană și uite așa trăiau în echilibru până la adânci bătrâneți.

Când se gândește la ecuația asta simplistă îi vine să râdă. La cât era ea de rațională, cum a putut să creadă că ei doi au un viitor? Au mai făcut și un copil pe-deasupra, deși toată literatură de specialitate subliniază că o relație care scârțâie nu se îmbunătățește în nici un caz când apare un copil, ba din contră. Oricum, știa și ea asta doar că într-un moment în care lucrurile păreau că merg mai bine și că au reușit să se acordeze – s-a întâmplat. Nu regretă, Eva e lumina ochilor ei, însă îi e greu, îi e foarte greu și de dată asta nu are un plan, nu știe încotro să o ia.
Traian a ajuns un bărbat între două vârste, suspendat între două lumi – cea a traiului de zi cu zi împreună cu Ana și cea a posibilităților infinite, dar lipsite de materialitate în care se afundă din ce în ce mai mult. Ana este mai tânăra decât el, cu aproape cinci ani însă a îmbătrânit vizibil din cauza grijilor. Simte o presiune enormă să mențină lucrurile pe linia de plutire pentru toți trei. În timp ce Traian visează, ea plătește facturile, ea are grijă de cea mică când se îmbolnăvește, ea face cumpărăturile, curățenie, mâncare, teme, pe lângă serviciu. Nu mai ține minte când s-a văzut ultima dată cu vreo prietenă sau a făcut ceva pentru ea, pentru sufletul ei. Ar putea să accepte că asta este viață ei acum, până la urmă ușor nu i-a fost niciodată, însă de la o vreme Traian a început să o acuze că el și-a ratat existența din cauza ei, iar asta e prea mult. Și-ar dori să plece, însă în același timp are încă sentimente puternice pentru el, sunt încă momente frumoase și mai e și fetița.
Nu știe ce să facă, de un an se gândește și se răzgândește, face liste cu motive pentru care ar sta și motive pentru care ar pleca și oricum le așează, decizia nu se cerne. Toate gândurile astea îi trec prin cap a mia oară, e în bucătărie, se uită în gol și fumează o țigară. Când ia scrumiera de pe masă ca să stingă țigară, observă o moneda de 50 de bani aruncată, o ia cu gândul să o pună în borcanul cu mărunțiș, însă se oprește. Se uită mai bine la moneda, o cântărește, o întoarce de pe o parte pe altă. Trage aer în piept, o aruncă în sus, o prinde din nou în palmă, o acoperă, închide ochii, respiră adânc și de uită la ea “E pajura!” Un zâmbet îi luminează față, se simte eliberată, știe ce are de făcut. Iată că totuși relația asta i-a dezvoltat simțul ludic, așa cum și-a imaginat când a spus “Da!”.

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

No votes so far! Be the first to rate this post.

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

Despre autor

Share

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Articles
HorrorRealism

Târgul

() Degetele-mi fug pe taste. Am palmele asudate. Privesc pieziș prin colțuri...

Realism

Dinți de lapte

() Asemănarea dintre păianjen și colecționar, cea de vânători, este analogia dintre...

ComicRealism

Excursie la lacul de argint

() Am plătit o sută de lei și am primit pe lângă...

Realism

2 Pizza

() Ce-aș vrea să am curajul din mintea mea si sa ii...