N-a mai pictat niciun tablou de când el s-a despărțit de ea. Visează numai crăpături pe coaja unui ou. Ovulul ei incapabil să rodească. Visează fisurile ce pulsează pe tavanul unui salon de spital. Ridurile de pe fruntea ei sub care se ascund măștile anxietății. Visează văile unei forme de relief ce îmbrățișează un cordon ombilical la capătul căruia e un pui de om. E puiul ei. Pictează după un timp o fetiță cu bucle blonde, rochiță cu volane. Visează că o ține de mână, în fața unui tablou. În muzeul unui tată absent. Pictura e o oglindă. Fetița vede în ea chipul femeii și îi dă drumul la mână: „Nu ești tu mama mea!”
Leave a comment