Autoficțiune

Pot să trăiesc

Share
Share
()

Îmi iubesc profesia, dar nu îmi plac copiii. Îi văd în fiecare zi. Când mănânc, respir, ascult sau beau apă. Când citesc sau scriu. Când mă uit pe geam. Pun întrebări enervante: ‘Când vii se vindecă brațele?’. Copii, copii, copii. Pentru tot restul vieții. O mică excepție. Ajung acasă. Acasă nu am copii. Îmi dau bandajele jos. Mâine le schimb cu unele noi. Copii, stânga-dreapta, bebeluși.
„Știați că vă urăsc, doamna?” – pot să trăiesc, dacă vine din partea unui elev.
„Te urăsc, mamă!” – m-aș sinucide.

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

No votes so far! Be the first to rate this post.

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

Despre autor

Share

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Articles
Autoficțiune

Visele devin realitate

() În fotografia asta aveam 16 ani și așteptam două minuni. Prima,...

Autoficțiune

Familie literară

() Ieri m-am căsătorit cu Scrisul. Mă aștepta la umbră. Într-un decor...

Autoficțiune

Scrum alb

() Astăzi am văzut un om care semăna cu Brâncuși. Purta cu...