Am alergat spre tren, lăsând abur rece în urma mea. Am urcat înainte ca ușile să se închidă. M-am prăbușit într-un scaun liber și, cu pulsul încă nebun, am închis ochii. Mirosul dulceag de ciocolată m-a trezit. În fața mea, ciocolata cu broaște și o prăjitură din dovleac se certau. Ciocolata cu broaște mă privea cu ochi reci, de broască, în timp ce prăjitura din dovleac, rotunjită și aurie, părea să se distreze pe seama mea. ‘Visez, nu?’, m-am gândit. Ciocolata m-a liniștit, spunându-mi că sunt în Expresul de Hogwarts și că plecasem într-o călătorie magică. Am văzut inscripția pe fereastră: ‘Lăsați orice speranță, voi cei care intrați.’ Am privit în jur, încercând să înțeleg unde mă aflam cu adevărat. Trenul cu abur roșu-închis părea să știe mai multe despre destinația mea decât mine însumi.
Leave a comment