Dimineața începe cu Lucifer, diavolul, colegul tău de cameră, un tip simpatic, mereu glumeț. Face cafeaua și-ți povestește cum convinge el oamenii să-și vândă sufletul pentru lucruri banale. Te distrezi, și câteodată îi spui: „Poate, într-o zi, vei face ceva bun, să schimbi lumea!”
Aseară, după atelier, l-ai provocat: „Scrie-mi o microficțiune.”
Ai primit-o pe telefon instant și, citind-o, ai râs de absurditatea finalului: „…și, dintr-o dată, i-au crescut coarne.”
Ți-a spus: „Schimbă lumea, începând cu tine.”
Ai râs, dar ai simțit ceva rece împungându-ți pielea de-o parte și de alta a frunții.
A chicotit: „Întotdeauna îmi iese finalul.” Și dispăru subit.
Leave a comment