Vine, a zis că vine. Aseară, am mâncat tot, chiar și mazărea aia extraterestră. Merit o medalie; am înghițit boabele alea verzi, una după alta. N-am lăsat nimic în farfurie. Cum să nu vină după asta? Am băut și laptele ăla alb, scârbos. Mama m-a văzut că aproape îmi venea să vomit, dar îmi zâmbea, de parcă tocmai aș fi câștigat un maraton de mâncat mazăre.
‘Vine mâine tata să te ia de la școală’, mi-a spus mama când am pus cana goală pe masă. El zâmbea.
În curtea școlii, o fată și un băiat, împreună, frați. După o vreme, s-au luat de mână și au plecat. ‘Hei, eu ce fac acum?’ îmi venea să strig după ei. Dar n-am zis nimic.
În schimb, mă gândeam fericit cum n-o să mai trebuiască să beau laptele și cum de acum voi veni singur de la școală. Eram liber! Bine, tot mai am nevoie de cineva care să mă ducă la înghețată. Dar în rest… liiiiibeeeer!
Mă îndreptam spre poarta școlii. Dacă apare acum? Inima îmi bătea foarte tare. Până la urmă, o înghețată nu e chiar așa greu de găsit, nu?
Leave a comment