Mă întorc acasă convinsă că îl voi găși pe Serafim uitându-se la Lucifer pe Netflix. Nu înțeleg ce-i place atât la serialul acela. Când deschid ușa apartamentului e beznă. Înaintez încet, precaută și încep să văd lumina în sufragerie. Toată mobilă a dispărut, sunt lumânări roșii și negre peste tot, în mijlocul camerei o pătură neagră pe care sunt așezate câteva obiecte. Se aude și o muzică în surdină pe care nu o identific. Mintea îmi țipă disperată de semnale de alarmă, dar interiorul meu este linisitit de parcă aș fi intrat într-un lac adânc cu apă caldă. Respir profund și simt mirosul lui. Ajung lângă pătură și văd obiectele: un flogger, o sfoară fină, neagră și o pereche de pantofi negrii cu toc foooarte înalt. Inspir adânc. Îmi pun pantofii cu toc. Că la un semnal Serafim vine, îngenunchează pe pătură, ia floggerul, mi-l întinde cu capul plecat:
– Stăpână.
Despre autor
Leave a comment