Zeul Soarelui a rămas fără pâine. Se gândea să se urce la volanul Opulenței și să vină chiar el din Marea Sa Împărăție, până la magazinul din colț al unui cartier pământean prăfuit de amintiri neintegrate care încă te mai trezesc noaptea transpirat. Dar ezită. Cine o să-i mai lumineze, în lipsa lui, pe muritorii ăștia însetați de iluminare? Și-apoi își reveni brusc. Ei, și dacă Pământul ar rămâne fără lumină solară o perioadă, ce s-ar putea-ntâmpla atât de grav? N-ar mai crește iarba? Și-așa muritorii o calcă zilnic în picioare cu ochii-n celulare. N-ar mai vedea ei pe unde merg? Îi știe deja pe de rost cum trec prin Viață fără a da vreo importanță. Câteva cucuie n-au omorât pe nimeni, dar să rămâi fără pâine…
Leave a comment