Seara dinainte de Ignat se lăsa apăsătoare peste ogradă. În dimineața zilei următoare, Ghiță Costiță sau Fripturică, cum îi ziceau stăpânii în ultima vreme, urma să devină vedeta din farfurie pentru masa de Crăciun. Toate animalele au trecut pe lângă cocina lui pentru a-și lua rămas bun. El nu avea însă nevoie de mila lor. Se considera un Napoleon, dar aici nu era o fermă ci mica curte a lui nea Ion.
De-a lungul anilor s-a abținut să mănânce ca … prea mult, preferând să-i îndoape pe ceilalți, să fie ei mai grași. Anul acesta, însă, a rămas singur. Crudul adevăr era că urma să fie fript!
Nu avea de gând să rămână să fie pomenit. Trebuia să evadeze și să fugă în pădure, acolo unde îl aștepta un văr de-al lui, mai sălbatic, zis și Colți de Argint.
Ghiță a găsit o soluție nemaiauzită: a adunat pene de la păsările din ogradă. Cu câteva scânduri desprinse din coteț și sârme, Ghiță a creat un soi de aripi.
„Fâl-fâl!”, dădea din aripile improvizate, din șunculiță și din coada lui ca o elice mică.
Și, uite așa, a zburat porcul lăsând pe masa de Crăciun doar murăturile și salata boeuf.
Despre autor
Leave a comment