Autoficțiune

Familie literară

Share
Share
()

Ieri m-am căsătorit cu Scrisul. Mă aștepta la umbră. Într-un decor vintage, primitor, cam dosit pe Moșilor. Noaptea, piele de găină să treci pe-acolo ne-nsoțit. Ziua, devii soție negreșit. Și, cum îl cheamă pe soțul tău? Scrisul. Și, mai cum? Atât. Scrisul meu nu e pompos, nu-i alambicat, nu-i nici măcar frumos. N-are nici mustață, niciun fir de păr pe față. Nici nu știe ce-i aceea o gospodărie. Știe doar să fie. Și, cu ce te-ajută? Îmi place cum mă unge. Seara pe hârtie. Cum vede o coală-mi zice, ia și scrie. Că-i uneori albă, alteori pătată. Gândul n-are preferință. Vrea să iasă de îndată. Să nască gânduri mici. Scrisulici.

How useful was this post?

Click on a star to rate it!

Average rating / 5. Vote count:

No votes so far! Be the first to rate this post.

We are sorry that this post was not useful for you!

Let us improve this post!

Tell us how we can improve this post?

Despre autor

Share

Leave a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Articles
Autoficțiune

Pot să trăiesc

() Îmi iubesc profesia, dar nu îmi plac copiii. Îi văd în...

Autoficțiune

Visele devin realitate

() În fotografia asta aveam 16 ani și așteptam două minuni. Prima,...

Autoficțiune

Scrum alb

() Astăzi am văzut un om care semăna cu Brâncuși. Purta cu...