O nouă dimineață, altă gară. Trenul trece prin fiecare, cu viteza vântului care matură frunzele. Pe care le aruncă apoi peste amintiri. Victor își cumpără de fiecare dată bilet. Nimeni nu o mai face, demult. Pasagerii din jur sunt oameni obișnuiți. Pe unii îi știe de-o viață. Pe alții mai de curând, și par nerăbdători să coboare la prima.
Azi, însă, simte ca ceva e diferit. Trenul încetinește brusc. Se uită pe geam și tot ce vede în fața lui este un peisaj neclar, ca o ceață groasă care învăluie totul. Panoul care anunță stațiile pâlpâie, dar dintr-o dată luminează cuvintele: „Destinație finală”.
Victor tresare. Ridică biletul să-l vadă mai bine. Literele s-au șters. Își amintește clar momentul când s-a urcat în tren, că îi plăcuse compania, căldura… Destinația însă nu era cea pe care și-o închipuise.
Ușile se deschid. Coboară. În fața lui, un oraș gol. O ruină. Înțelege, pentru prima dată, că se aflase pe un drum care nu fusese niciodată al lui.
Greșise trenul?! Cel mai probabil.
Leave a comment