Annei Karenina i-a fost predestinat să fie fericită. Dar ea s-a pus de-a curmezișul. Pentru că, în definitiv, cine este acest Destin în fața prea iubitului ei, Lev, și în ce avea el de scris despre ea, din adâncurile ființei sale? Așa că, i-a dat mână liberă scriitorului, dragului ei scriitor. Să pună el pe hârtie întrebările existențiale personale și, totuși, atât de comune tuturor, sub masca conflictelor care mocnesc și-apoi iau amploare prin personajele sale. I-a fost predestinat să fie fericită și să meargă cu Vronski la teatru. În seara aceea, când Lev a ales pentru ea să îmbrățișeze noaptea pentru totdeauna, ar fi fost premiera pentru Lacul Lebedelor, la Teatrul Mare din oraș. Poate ar fi vrut să vadă cu Vronski această punere magistală în scenă a legendei despre prințesele transformate în lebede de un vrăjitor rău. Oare Lev a fost, de fapt, un vrăjitor rău? Și, în tot acest timp a fost orbită de intențiile sale bune de a reda problemele vieții în care trăiau, și durerile ființei date de zvârcolitoarea întrebare legată de sensul vieții? Cine ar putea să-i răspundă la această întrebare? Anna! Soțioara mea iubită! A venit timpul să ne grăbim, drăguțica mea! O să întârziem la premiera iubitului nostru, Tchai.
Despre autor
Leave a comment