Stau cu un porc. A răvășit tot în dormitor. Iar caută ceva. Pentru liniște, îi spun o poveste. Iubește poveștile mele. Ascultă cu nesaț.
Pentru dezordine, i-o voi spune în trei zile.
La început am fost Eu și Dumnezeu. Dumnezeu m-a aruncat din Rai atât de tare, că la imapct am creat o groapă. Acela a fost Pâmântul. Continui mâine.
După ce m-am plictisit, am creat vegetația, apele, cerul, animalele. Ultima parte, mâine.
Nu pot termina povestea. Simt o gheară în inimă și îmi ard urechile. Încerc. Nimic. Colegul meu, mă încurajează, în timp ce își strânge cu mâna pieptul.
„Te doare ceva?”
„Nu, abia am găsit-o, n-o pierd iar.”
Pe piept, o cruciuliță îi atârnă. Cu litere mici: „Cu ea, diavolul nu te poate pacăli”. „Cu drag, bunica.”
Leave a comment