Autoficțiune

Autoficțiunea este un subgen literar în care autorul își îmbină propria viață cu elemente de ficțiune, creând astfel o povestire semi-autobiografică. Acest stil permite o explorare profundă a sinelui și o formă de introspecție, în timp ce păstrează libertatea estetică a ficțiunii. Prin scrierea în acest registru, scriitorii pot dezvălui experiențe personale sub o lumină nouă, explorând teme precum identitatea, memoria și adevărul personal într-un mod care depășește granițele autobiografiei tradiționale.

Un semn particular al autoficțiunii este ambiguitatea deliberată între realitate și imaginație. Acest hibrid literar nu urmărește să fie un raport bazat pe fapte și precis al evenimentelor vieții autorului, ci mai degrabă o reflecție asupra modului în care aceste experiențe pot fi percepute și interpretate artistic. Scriitori precum Karl Ove Knausgård cu seria sa „Lupta mea” sau Elena Ferrante cu romanele sale din seria „Geniala prietenă” sau Simona Popescu în romanul „Exuvii” exemplifică modul în care autoficțiunea poate fi folosită pentru a explora complexitatea emoțională și psihologică a vieții umane. Această abordare oferă o perspectivă unică asupra relației dintre autor, opera sa și cititor, provocând adesea cititorul să se întrebe unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea.