Scaunul era tare, aerul din încăpere cam fetid, de parcă n-ar fi fost aerisit după ultima… tortură, iar ăștia îl plictiseau cu toate întrebările lor. Binențeles că nu aveau cum să-și amintească nimic din acele fotografii pentru că n-ar fi trebuit să existe. Nu înțelegea cum de tipa cu coadă de dragon recunoștea totuși mare parte din ce-i arătaseră până acum. Își cunoștea toți Fellonnii, iar această ființă nu făcea aparte dintre ei. Își privi ceasul și înțelese foarte repede că timpul alocat acestei șarade se încheiase. Își activă seun-ul interior gata să transgreseze. Dar când făcu saltul, se trezi tot pe scaun. Iar acum lângă el era doar tipa cu coadă de dragon, care îi zâmbea arogant.
Leave a comment