A ajuns pe peron cu ochii umflați și cu rimelul întins până la gură. David era un nerod. Își cumpărase un bilet de tren către California și urma să plece pentru totdeauna din țara lui ploioasă. După două clipiri, trenul a apărut. S-a suit copleșită în el, pregătită să doarmă tot drumul. Și, ce-avea să facă după ce ajungea? Păi, ce a făcut toată lumea de la începutul timpurilor. Să curgă cu viața. Cineva a atins-o ușor pe umărul drept. A anunțat-o că aceea era ultima stație, și că ea era ultima pământeancă rămasă în tren. Ușor speriată, s-a adunat repede, și-a luat bagajele și a coborât nerăbdătoare. Când a ridicat capul din pământ, a încremenit. Unde a ajuns? Ce era acel loc? Munți și cascade? De unde au apărut? Delfini, unicorni, păsări phoenix și dragoni? Zâne? Ce sunt toate acestea? Îi venea să tragă o înjurătură zdravănă, dar nu a reușit să scoată niciun cuvânt. În jurul ei era o armonie absolută și o liniște infinită. Nu se-auzea niciun sunet. Liniștea îi topise mintea. Nu reușea să mai țeasă nici măcar un gând omenesc. Era prea mult. Unde ajunsese? Așa era Raiul pe Pământ? Mai era pe Pământ?
Despre autor
Leave a comment